Nu am nici o teamă că fac greșeli în ceea ce scriu, dar fac tot posibilul să nu fac nici-o greșeală, pe baza luminii pe care o primesc, la fel ca orice Creștin, de la Dumnezeu și de asemenea pe baza unei bune documentări în materia la care mă refer. De ce nu îmi este teamă ca făcând anumite greșeli voi  induce, fără voia mea, concepții greșite celor ce citesc? Aceasta se întâmplă dintr-un motiv foarte simplu și anume pe faptul că Dumnezeu însuși mă corectează dacă greșesc. Cum se întâmplă acest lucru? Nimeni nu trebuie să accepte ceea ce scriu eu, dacă Dumnezeu însuși nu îi arată că afirmațiile mele sunt exacte. Nimeni nu trebuie să preia automat afirmațiile mele înainte să cerceteze atent toate argumentele și să studieze și textele Bibliei. Aceia sau acelea care sunt luminați și ei direct de Dumnezeu vor primi afirmațiile mele, nu datorită mie, ci datorită luminii, care este în ei. Răspunderea mea este limitată deoarece eu fiind om pot să greșesc în ceea ce susțin, nu sunt infailibil, nu sunt papă, dar Dumnezeu corectează greșelile mele. Eu pot să răspund numai atunci când nu sunt sincer și prezint oamenilor credințe de care eu nu sunt convins, dar acest lucru nu se întâmplă, fiindcă răspunderea ar fi prea mare și consecințele prea grave, pentru mine. Convingerile la care am ajuns le transmit și altora, căci îi scutesc astfel de multă muncă de cercetare, pe care ei poate nu au timp să o facă. Acolo unde văd necesitatea de a aprofunda un subiect, în legătură cu care există multă confuzie, între Creștini, mă ocup de acel subiect și transmit rezultatele analizei mele, celor din jurul meu.

 Sfătuiesc pe toți oameni să urmărească atent, cu Biblia în mână ceea ce scriu și să ceară direct lui Dumnezeu să le arate dacă ceea ce am scris eu este corect sau nu. Aceasta nu înseamnă că eu persoanl am încă îndoieli, cu privire la opiniile pe care le formulez, dar aș dori ca cei credincioși să își construiască propriile lor opinii bazate nu doar pe părerile altora, ci pe relația lor personală cu Dumnezeu. Orice opinie impusă, în materie spirituală este un semn al fiarei și de aceea fiecare credincios sau credinciosă trebuie să își formeze, în mod liber, proprii sale convingeri și să nu devină dependenți de instituțiile bisericești. Putem să fim de acord sau nu între noi, dar în ambele cazuri ceea ce face deosebirea între Creștini și necreștini este dragostea sinceră, pe care trebuie să o păstrăm și față de aceia cu care nu suntem de acord și chiar față de dușmanii noștrii. Părerile privitoare la Dumnezeu sunt extrem de multe și de variate, dar fiecare are nevoie să fie ghidat de propria sa conștiință luminată de El. Nu putem să respingem o opinie doar pentru că provine de la o persoană, care aparține de altă confesiune creștină decât noi, căci această nu ar fi corect și ar dovedi parțialitate și partizanat, iar cu un termen mai hotărât, ar dovedi sectarism.

 Avem multe de învățat și experiența altora este extrem de utilă și pentru noi, dar nimeni nu trebuie să ne impună nimic, pentru că nici Dumnezeu nu ne impune nimic. În toate cazurile, tot ceea ce citim sau auzim trebuie filtrat prin prisma propriei conștiințe luminată de prezența Duhului Sfânt și nu prin prisma doctrinelor și dogmelor cu care am fost îndoctrinați. Tot ceea ce citim sau auzim trebuie privit în lumina experienței personale a fiecăruia cu Dumnezeu. Darul deosebiri duhurilor, dat de Duhul Sfânt, care locuiește în noi, este acela care ne spune ce trebuie să primim și ce trebuie să respingem. Ceea ce conștiința noastră respinge, nu trebuie să ne oblige nimeni să primim. Conștiința noastră învățată de Dumnezeu este suverană în deciziile pe care noi le luăm. Pe de altă parte, nu trebuie să ne credem singurii oameni înțelepți și de aceea dialogul cu cei din jurul nostru, bazat pe respectarea libertății de a alege a fiecăruia, trebuie să continue, tot timpul vieții noastre. Prin acest dialog dăm și primim informații, idei și opinii privitoare la Dumnezeu. Cu cât cultura spirituală a cuiva este mai mare, cu atât și capacitatea sa de înțelegere spirituală este mai mare, mă refer la partea din noi, care se exprimă prin rațiune.

 Nu suntem numai suflet, suntem și minte și de aceea avem nevoie să formulăm să cunoaștem și să înțelegem, în mod rațional, credința spirituală, primită de noi. O credință care nu are nici un sens rațional, care nu duce nicăieri are puțină valoare. Nu o să putem explica toate lucrurile cu rațiune noastră, dar ceea ce putem explica trebuie să aibă sens, trebuie să poată fi transpus în termeni raționali. N.T. este ghidul nostru spiritual, care vine din exterior, dar dobândește un sens pentru noi, numai atunci când învățăturile pe care le conține ne sunt explicate direct, în conștiința noastră, de Duhul lui Dumnezeu și nu neapărat de evangheliști sau pastori. Totuși evanghelizările sunt necesare deoarece învățătura primită direct în noi, poate confirma sau infirma învățăturile primite din afară și, în felul acesta, noi dialogăm continuu cu semenii noștri. Suntem datori să confruntăm cu argumente, mai întâi în propria noastră conștiință toate învățăturile diferite pe care le auzim și să le răspundem cu învățăturile care ne conving pe noi. Argumentele raționale și textele biblice sunt necesare pentru această abordare. Totuși câteodată vom alege o altă posibilă interpretare a textelor, decât semenii noștri. Este necesar să înțelegem pe ce ne bazăm atunci când credem un anumit lucru și să ascultăm atent glasul inspirației din noi. Vom crede câteodată lucruri diferite, chiar dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în fiecare din noi, deoarece mințile noastre nu sunt la fel de dotate pentru a percepe și discerne mesajul primit. Suntem niște receptori de mesaje spirituale, dar limbajul de interpretare și modul de formulare diferă de la individ la individ. Ca un exemplu bazat pe o analogie, undele sonore radio circulă liber în atmosferă, dar sunt captate mai clar sau mai confuz, în funcție de receptorul care le primește. În esența sa, mesajul rămâne neschimbat, dar confuziile duc la interpretări diferite. La noi gradul de cunoaștere face diferența. Cunoști istoria Creștinismului, modul cum s-au format doctrinele creștine, modul în care a fost constituit canonul biblic, alte texte despre Isus (Iisus), ne canonizate, cât mai multe încercări de interpretare a textelor biblice, etc.? Dacă da, toate acestea fac diferența, în ceea ce privește interpretarea și formularea mesajului lui Isus (Iisus). Cu toate aceste, inima nu ne înșeală niciodată, căci ea este locuită de Dumnezeu. ”Mintea” inimii este ”inima” minții. Toți aceia, care sunt născuți din nou, din Dumnezeu, au ceva în comun și anume simt la fel, atunci când este vorba despre relațiile cu cei din jur. Avem în comun dragostea lui Cristos și dorința de a dialoga despre El, bazată pe interesul pe care îl purtăm pentru El. Nu avem în comun doctrine sau dogme obligatorii de credință.